RĂZVAN ȚUPA

LEGĂTURI BUCUREŞTENE: CORPURI ROMÂNEŞTI Din punct de vedere politic asta-i fericire: fără început aprinşi încet toţi la un loc într-un mare film ieftin numai bun de rumegat în formă ca să ne asumăm orice, mai puţin prezenţa Cerşetori cu şepci D&G fac cu mâna şi zâmbesc acru asigurându-ne că viaţa merită trăită şi devorată Pălării de doi lei cântă de pe clădirile oficiale: Înnoadă-ţi răsuflarea, ăsta-i un oraş olfactiv Amintirea lui e doar un labirint de mirosuri şi e toată comestibilă Asta-i istoria pliată în hainele pe care le tot porţi şi mai mereu ăsta-i ţinutul unde hainele-i poartă pe oameni la groapă Toată lumea în formă umană Oricare are nume diferite pentru locuri cunoscute dar aici orice loc lipeşte arome speciale pentru fiecare trecător Şi e mereu ceva din altă parte Manechine cu ochi limpezi din plastic urmăresc spectacolul pe măsură ce dictează următoarea modă: Am încercat croiala asta de vise anul trecut Oamenii sunt aşa demodaţi! zic ele Insistă să tot moară Ori aici e cel mai scump să mori aşa că dacă mănânci, o să-ţi fie foame dacă bei, o să ţi se facă sete Asta-i politica noastră Orice pofteşti numim un şef să aibă grijă de tine ca în poze, ca în filme noi suntem adevăraţii români noi nu înghiţim, noi nu ne folosim dinţii doar mergi după săgeţi Nu-s niciodată corecte dar greşeala e cel puţin omenească şi tinde să capete un sens religios în sus Uite: tot cerul e un steag neoficial cu semne ciudate care inventează cuvinte de nepronunţat Tot ce ştii despre comunism aici doare şi facem bâză de asta Uneori are o faţă financiară şi vorbeşte nostim, din cauza dinţilor lui Dracula (desigur): fiecare dinte, o lacrimă mare cât casa cu 1000 de sâni din sticlă se ridică fix în mijlocul acestei guri cinematografice hrănită cu scuze ca o mamă africană cu încălţări americane şi credinţe aborigene Ca oricine din Eurasia râdem până zăpada izbucneşte în flăcări şi dansează până vara târziu şi apoi iar ne pare rău şi facem din nou.

 

VÍNCULOS BUCARESTINOS: CUERPOS RUMANOS Desde el punto de vista político la felicidad es esto: sin comienzo prendes fuego lentamente a todos juntos en una gran película de bajo presupuesto buena para hacernos pensar preparados para asumir cualquier cosa, algo menos la presencia Mendigos con gorros D&G hacen gestos con la mano y sonrío amargamente mientras nos aseguramos de que la vida merece ser vivida y devorada Sombreros de cuatro perras cantan desde los edificios oficiales: Ata tu respiración, esta es una ciudad olfativa Su recuerdo es solo un laberinto de olores y es todo comestible Esta es la historia doblada en las ropas que llevas constantemente y casi siempre este es el país donde la ropa lleva a la gente a la tumba Todo el mundo en forma humana Cada cual tiene nombres diferentes para sitios conocidos pero aquí todo lugar transmite aromas especiales a cada transeúnte Y es siempre algo de otra parte Maniquíes con ojos puros de plástico siguen el espectáculo a la vez que dictan la siguiente moda: Probamos este estilo de sueños el año pasado ¡La gente está tan pasada de moda! dicen ellos Insisten en seguir muriendo O aquí es donde sale más caro morirse así que si comes, tendrás hambre si bebes, tendrás sed Esta es nuestra política Lo que te apetezca nombramos a un jefe para que te cuide como en las fotos, como en las películas nosotros somos rumanos de pura cepa nosotros no tragamos, nosotros no usamos los dientes solo sigue las flechas Nunca son correctas pero por lo menos el error es humano y tiende a adquirir un sentido religioso hacia arriba Mira: todo el cielo es una bandera no oficial con signos extraños que inventan palabras impronunciables Todo lo que sabes del comunismo aquí duele y nos burlamos de ello A veces tiene un rostro financiero y habla de forma graciosa, debido a los dientes de Drácula (por supuesto): cada diente, una lágrima grande como la casa con 1000 pechos de cristal se alza justo en medio de estas bocas cinematográficas alimentada con excusas como una madre africana con calzado estadounidense y creencias aborígenes Como cualquiera en Eurasia nos reímos hasta que la nieve rompe a arder en llamas y baila hasta el final del verano y entonces de nuevo lo lamentamos y lo hacemos otra vez
(«poético. cielo de delft y otros cuerpos rumanos», 2011)
(Traducción de Suso Moinhos)
Solicitamos su permiso para obtener datos estadísticos de su navegación en esta web, en cumplimiento del Real Decreto-ley 13/2012. Si continúa navegando consideramos que acepta el uso de cookies. OK